Scurt istoric Caorle

Odinioară simplu sat pescăresc, în prezent prosperă destinație turistică

Abia la începutul secolului al XX-lea Caorle și-a găsit drumul spre harta turistică a Italiei. Până atunci, era scufundat în anonimat, păstrând cutumele sale ancestrale, trăind din pescuit și conservându-și tradițiile.

Încă își păstrează mare parte din vechile obiceiuri – de fapt, se mândrește cu acuratețea tradițională în ceea ce privește gastronomia, practicile și arhitectura. Turiștii vin aici atrași de autenticitatea locului și de echilibrul pe care îl menține între moștenirea trecutului și facilitățile și oportunitățile modernității.

Antichitatea

Zona ocupată în prezent de Caorle pare a fi fost locuită încă din 1500 îH, lucru probat de vestigiile așezărilor descoperite în San Gaetano. Originile sale sunt legate de activitatea navală și militărească a Imperiului Roman: numeroase descoperiri o dovedesc. Însuși termenul "caprulan", folosit pentru a descrie toate cele relative la Caorle (de la gastronomie la locuitori) este de origine romană: un apelativ imemorial pentru un loc populat de capre.

Evul mediu

Însă, o adevărată comunitate s-a format în Caorle după căderea Imperiului Roman: oamenii fugeau din calea barbarilor care prădau teritoriile de la est, și găseau adăpost în lagună.

Firesc, comunitatea a început să se dezvolte, și și-a marcat progresul construind locașuri de cult, fondând instituții și obiceiuri: stabilirea Scaunului Episcopal (876), construirea Catedralei (în secolul al XI-lea). Relațiile cu Veneția au favorizat creșterea orașului Caorle, astfel încât acesta a devenit cel mai important centru pescăresc și un puternic oraș pe coasta Adriatică (“ricca de zente e de possenza”), așa cum confirmă sursele.

Semnificația pescuitului era atât de centrală pentru Caorle, culminând cu așa-numita Doganale, o lege emisă de dogele Francesco Foscari pe 15 decembrie 1439, și care dădea orașului Caorle “privilegiu asupra apelor” (toate apele dintre râurile Livenza și Tagliamento).

Epoca modernă și contemporană

După declinul Veneției, Caorle a trecut, de asemenea, printr-o perioadă de recesiune: necunoscut, o mică localitate italiană pe coasta adriatică, trăind din pescuit și ceva agricultură.

O nouă epocă a debutat la începutul secolului al XX-lea, odată cu deschiderea primului hotel în Caorle: Petronia, în 1911. Cele două războaie mondiale au încetinit dezvoltarea turistică, însă la jumătatea secolului al XX-lea, mersul lucrurilor a început să se îmbunătățească în Caorle. Popularitatea sa a crescut într-un timp foarte scurt, iar fluxul turistic a depășit în curând numărul localnicilor.

O istorie sinuoasă care în cele din urmă a adus Caorle pe harta turistică a Italiei. Însă o istorie de-a lungul căreia orașul a reușit să își păstreze identitatea, în ciuda tentațiilor modernizării excesiv de agresive.